Metoda proiectului în sprijinul dezvoltării competenţelor secolului XX

luni, 2 aprilie 2012

SCRIITORI ÎN DEVENIRE

Vă salut, dragi elevi!
Cu admiraţie şi satisfacţie personală pentru eleva mea, prof. Argentina Gherasim
                Sunt sigură de faptul că aţi intuit că SĂPTĂMÂNA ALTFEL va avea, într-adevăr, specificitatea ei.
Cele câteva rânduri de mai jos vă vor informa că în şcoala noastră există elevi  talentaţi în ceea ce priveşte, după o expresie a lui Tudor Arghezi, „potrivirea cuvintelor” .
                Rândurile ce vor urma îi sunt dedicate unei colege de-ale voastre, din clasa a VI-a A, RUXANDRA ENACHE, care a demonstrat că  are har creator , prin realizarea unor compoziţii literare deosebite, mai „presus de vârsta ei, dar nu mai presus de talentul” evident.
                În clasa a V-a, mi-a reţinut atenţia prin câteva compuneri şi povestiri deosebit de expresive: „Călătoria unei petale”, „Visul”, O mare tăcută”, „Apusul”, „Povestea unui neam lingvist”, care aveau un lirism şi o căldură aparte, ce izvorau parcă din apele limpezi ale izvoarelor de munte, din cântecul şoptitor al vânturilor de răsărit, din atmosfera aproape paradiziacă a casei părinteşti dominate de figurile emblematice ale părinţilor. Iată câteva exemple :
Ø  În fiecare după-amiază aștept nerăbdătoare înserarea”;
Ø  Când mă simt singură și nu pot vorbi cu nimeni plec spre plaja de la marginea orașului, unde numai briza mării dansează lin și mai doboară uneori un val jucăuș;”
Ø   “Vântul adia lin şi frunzele foşneau în grădina bunicii”.
                Începând însă cu VISUL şi POVESTEA UNUI NEAM LINGVIST, registrul  stilistic a început să se schimbe, în sensul că liricul şi epicul şi-au dat mâna: 
Ø  Era o noapte liniştită de vară şi o briză parfumată se strecură în camera întunecată. Geamul era deschis, dar nici un zgomot nu o trezi pe fata adormită în patul său vechi şi ponosit;
Ø   A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti, a fost odată un neam mare de cuvinte vorbitoare. Unele îşi schimbau înfăţişarea şi locul în care trăiau, altele erau mai conservatoare, mai tradiţionale, neacceptând nicio schimbare, nicio modificare.
Încântată, i-am postat scrierile pe cele două bloguri educaţionale: unul personal, Prin râs se îndreaptă moravurile şi altul al profesorilor de limba şi literatura română din judeţul nostru: culturaprinlectura.
            Anul acesta i-am propus să participle la concursul TINERE CONDEIE şi la un altul, interjudeţean. Am avut surpriza să-mi comunice faptul că a scris trei capitole dintr-un roman. Le-am citit pe rând, atât eu, cât şi colegii ei, o parte din părinţi, fiindcă i-am postat creaţiile  pe facebook, în grupul secret al clasei A VI-a A. Reacţiile au fost favorabile şi surprinzătoare.
            Ruxi, micuţa şi delicata scriitoare în devenire, avea déjà cititori fideli.
            Eu însămi, ca un specialist, i-am remarcat naturaleţea exprimării, limba vie folosită, firul epic atractiv, având multe răsturnări de situaţie. Cel mai mult m-a uimit însă ineditul personajului, un preadolescent citit, educat, sensibil, prietenos, cu o cultură de bază déjà conturată, un căutător al afecţiunii paterne de care fusese lipsit o lungă perioadă de timp.
            Aşteptăm cu nerăbdare şi celelate capitole…Poate vom găsi şi titlul potrivit. Deocamdată avem mai multe variante:
Ø  Inelul de safir
Ø  Taina unei adolescenţe
Ø  Căutările enigmatice ale unei adolescenţe
Ø  Regăsirea timpului pierdut.
 Căutările enigmatice 
ale unei adolescente