Si ca să fie pe
deplin
Durerea-mpărtășită,
Doar mai rămâne
să mă-nchin
Ciulinilor din
plită.
Căci le-a rămas,
poate, doar lor
O umbră de
iubire
Față de-acest
străvechi ogor,
Față de-această
glie.
Și să implor trecutul
azi
Să se
trezeasc-odată,
Să vină-n cete
largi de brazi
Ca-ntr-o
mineriadă.
Cu Mircea, cu
Mihai și Ștefan
Și Caragiale-n
frunte
Sau poate chiar
și c-un Sultan
Ce știe mult și
multe ...
Și toți
smintiții să-i adune
Chit că rămânem
trei,
Să lase țara
asta-n lume,
Cum ne-au
lăsat-o ei.
Inspirația de
dimineață .....
Doamne, ce dragi
îmi sunt poeziile acestea! Ce dragi îmi sunt Marii Uitați ai neamului
acesta ! ....
Și, Doamne, ce
bine mi-a prins o lecție de română la ora asta ! O să am spor toată ziua.
Cerasela
