Cu admiraţie şi satisfacţie personală pentru eleva mea, prof. Argentina Gherasim
Sunt sigură de faptul că aţi intuit că SĂPTĂMÂNA ALTFEL va avea, într-adevăr, specificitatea ei.
Cele câteva rânduri de mai jos vă vor informa că în şcoala noastră există elevi talentaţi în ceea ce priveşte, după o expresie a lui Tudor Arghezi, „potrivirea cuvintelor” .
Rândurile ce vor urma îi sunt dedicate unei colege de-ale voastre, din clasa a VI-a A, RUXANDRA ENACHE, care a demonstrat că are har creator , prin realizarea unor compoziţii literare deosebite, mai „presus de vârsta ei, dar nu mai presus de talentul” evident.
În clasa a V-a, mi-a reţinut atenţia prin câteva compuneri şi povestiri deosebit de expresive: „Călătoria unei petale”, „Visul”, O mare tăcută”, „Apusul”, „Povestea unui neam lingvist”, care aveau un lirism şi o căldură aparte, ce izvorau parcă din apele limpezi ale izvoarelor de munte, din cântecul şoptitor al vânturilor de răsărit, din atmosfera aproape paradiziacă a casei părinteşti dominate de figurile emblematice ale părinţilor. Iată câteva exemple :
Ø „În fiecare după-amiază aștept nerăbdătoare înserarea”;
Ø “Când mă simt singură și nu pot vorbi cu nimeni plec spre plaja de la marginea orașului, unde numai briza mării dansează lin și mai doboară uneori un val jucăuș;”
Ø “Vântul adia lin şi frunzele foşneau în grădina bunicii”.
Începând însă cu VISUL şi POVESTEA UNUI NEAM LINGVIST, registrul stilistic a început să se schimbe, în sensul că liricul şi epicul şi-au dat mâna:
Ø Era o noapte liniştită de vară şi o briză parfumată se strecură în camera întunecată. Geamul era deschis, dar nici un zgomot nu o trezi pe fata adormită în patul său vechi şi ponosit;
Ø „A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti, a fost odată un neam mare de cuvinte vorbitoare. Unele îşi schimbau înfăţişarea şi locul în care trăiau, altele erau mai conservatoare, mai tradiţionale, neacceptând nicio schimbare, nicio modificare.
Încântată, i-am postat scrierile pe cele două bloguri educaţionale: unul personal, Prin râs se îndreaptă moravurile şi altul al profesorilor de limba şi literatura română din judeţul nostru: culturaprinlectura.
Anul acesta i-am propus să participle la concursul TINERE CONDEIE şi la un altul, interjudeţean. Am avut surpriza să-mi comunice faptul că a scris trei capitole dintr-un roman. Le-am citit pe rând, atât eu, cât şi colegii ei, o parte din părinţi, fiindcă i-am postat creaţiile pe facebook, în grupul secret al clasei A VI-a A. Reacţiile au fost favorabile şi surprinzătoare.
Ruxi, micuţa şi delicata scriitoare în devenire, avea déjà cititori fideli.
Eu însămi, ca un specialist, i-am remarcat naturaleţea exprimării, limba vie folosită, firul epic atractiv, având multe răsturnări de situaţie. Cel mai mult m-a uimit însă ineditul personajului, un preadolescent citit, educat, sensibil, prietenos, cu o cultură de bază déjà conturată, un căutător al afecţiunii paterne de care fusese lipsit o lungă perioadă de timp.
Aşteptăm cu nerăbdare şi celelate capitole…Poate vom găsi şi titlul potrivit. Deocamdată avem mai multe variante:
Ø Inelul de safir
Ø Taina unei adolescenţe
Ø Căutările enigmatice ale unei adolescenţe
Ø Regăsirea timpului pierdut.
