Vă trimit o creație literară scurtă. Vă rog să vă scrieți impresiile sincere, precizând dacă este scrisă de un elev sau un adult.
De asemenea, găsiți-i o imagine potrivită, o linie melodică adecvată.
Nu se admit ”răutățile” în judecățile voastre de valoare.
O mare tăcută…
Când mă simt singură și nu pot vorbi cu nimeni, plec spre plaja de la marginea orașului, unde numai briza mării dansează lin și mai doboară uneori un val jucăuș. Cerul are aceeaşi culoare cenușie și mohorâtă, pe care câteva păsări zboară încet și își cântă amarul. Nisipul fin și auriu îmi învelește picioarele ca o pătură și îngroapă atent ultimele scoici sfărâmate. Un pescăruș rătăcit își face apariția pe plaja pustie, dezorientat și la fel de singur ca și mine…
Înainte să pot face o mișcare, pasărea și-a luat zborul în depărtări și m-a lăsat la fel de singură ca înainte. Am urmărit acele aripi albe până când cerul le-a înghițit. Oare unde s-a dus? Probabil la familia sa, unde îi e cel mai bine. Am hotărât, deci, să merg și eu la părinții mei și să primesc îmbrățișarea dulce și îngrijorările protectoare, care totuși mă făceau să zâmbesc. Mi-e cel mai bine alături de ei, de părinții mei atât de grijulii și buni la suflet.
Am plecat a doua zi pe aceeași plajă și am văzut aceeași mare pustie, și tăcută…
A rămas aceeași, tristă și singură, abandonată de lume, fără niciun prieten. Câteodată mă regăsesc în această tăcută mare, însă știu că acasă mi-e cel mai bine și acolo sunt și voi fi mereu în siguranță.