De asemenea, găsiți-i o imagine potrivită, o linie melodică adecvată.
Nu se admit ”răutățile” în judecățile voastre de valoare.
O mare tăcută…
Când mă simt singură și nu pot vorbi cu nimeni, plec spre plaja de la marginea orașului, unde numai briza mării dansează lin și mai doboară uneori un val jucăuș. Cerul are aceeaşi culoare cenușie și mohorâtă, pe care câteva păsări zboară încet și își cântă amarul. Nisipul fin și auriu îmi învelește picioarele ca o pătură și îngroapă atent ultimele scoici sfărâmate. Un pescăruș rătăcit își face apariția pe plaja pustie, dezorientat și la fel de singur ca și mine…
Înainte să pot face o mișcare, pasărea și-a luat zborul în depărtări și m-a lăsat la fel de singură ca înainte. Am urmărit acele aripi albe până când cerul le-a înghițit. Oare unde s-a dus? Probabil la familia sa, unde îi e cel mai bine. Am hotărât, deci, să merg și eu la părinții mei și să primesc îmbrățișarea dulce și îngrijorările protectoare, care totuși mă făceau să zâmbesc. Mi-e cel mai bine alături de ei, de părinții mei atât de grijulii și buni la suflet.
Am plecat a doua zi pe aceeași plajă și am văzut aceeași mare pustie, și tăcută…
A rămas aceeași, tristă și singură, abandonată de lume, fără niciun prieten. Câteodată mă regăsesc în această tăcută mare, însă știu că acasă mi-e cel mai bine și acolo sunt și voi fi mereu în siguranță.
3 comentarii:
La prima vedere, ceva îmi spune că textul este scris de un copil sau de un adult care nu a uitat să fie din când în când copil. Imaginea creată este una vastă, iar sentimentele transmise sunt profunde. Mesajul creației este că oricât de singuri am fi, ne putem refugia în natură, care ne poate înțelege, ne ascultă, dar nu ne vorbește, nu ne arată direct iubire, cum fac părintii sau familia...
O melodie care s-ar potri acestui text este concertul pentru pian de Edward Grieg (http://www.youtube.com/watch?v=NF0WaXEf0xM&feature=related) iar o imagine: http://paulbates.com/original/sunrise-pictures-photos/orange-beach-sunrise-wilbur-by-the-sea-florida-pictures-photos.jpg .
Da, ai dreptate. Compunerea este a unei eleve din clasa a Vi-a, acum. E foarte sensibilă și profundă. Am ascultat concertul Grieg și am văzut imaginile din Florida. Se potrivesc, fiindcă sugerează, ambele, atât nostalgia depărtărilor, vuietul blând al mării, cât și ceea ce este esențial: dragostea părintească, mai presus de orine și orice, învingând toate barierele.
Mă bucur că v-au plăcut.
Trimiteți un comentariu