despre dragoste...

Era miercuri spre joi… sau cel puţin aşa îmi place să cred… Număram bătăile orologiului. 6 pentru miercuri, 6 pentru joi: 6 regrete, 6 speranţe, o singură răsuflare ce le desparte în miez de negură. Am răsturnat clepsidra fără să încerc să dau timpul înapoi. Am rânduit regretele pe un raft: urma să le şterg a doua zi cu cârpa de regrete. Am deschis geamul larg, să intre aerul proaspăt. Și joi cu speranţele ei.
Miercuri el mi-a zâmbit, eu m-am prefăcut preocupată de pata de pe geam. Tot ieri a încercat să îmi sărute umărul îmbufnat, iar eu m-am ridicat pe vârfuri, subit interesată de praful adunat pe clepsidră. Mai târziu mi-a cules lacrimile dintre gene și le-a pus la presat într-o carte groasă, cu povești de dragoste sfârșite trist, ca o după-amiază ploioasă. La cină mi-a adus un buchet de lăcrămioare și camera s-a umplut de amintiri parfumate (deci n-a uitat…). Când n-a mai rămas decât un "i" din miercuri, s-a hotărât să-mi vorbească, să-și ceară iertare. După ce a adormit trist, ca un inculpat în așteptarea verdictului, am încetat să mai caut vinovatul: când iubești totul se împarte la 2.
Acum că speranța noastră e la adăpost, mă întorc în așternuturi. Iubirea mea doarme cu grijă, să nu strivească urmele trupului meu: "i" s-a preschimbat ușor în "j", ca o promisiune, ca o mână întinsă.
Închid pleoapele şi-mi ascult bătăile inimii: 6 pentru mine, 6 pentru el…
Nu am castigat concursul, dar locul 3 e bine, avand in vedere ca nu am "prieteni" cu duiumul pe facebook care sa voteze:
http://cornelilie.ro/articole/text-pentru-concurs-de-simona-niculae/